Harul lui Dumnezeu

Noi credem că harul lui Dumnezeu a făcut şi face posibilă mântuirea omului prin jertfa Domnului Isus Hristos. Harul este bunătatea şi iubirea nemărginită a lui Dumnezeu, arătat prin Domnul nostru Isus Hristos, faţă de noi păcătoşii (loan 1:17; Efeseni 2:4-7). Nimeni nu se poate mântui prin propriile sale fapte sau binefaceri şi nici prin faptele Legii Vechiului Testament, decât prin Isus Hristos (Gal. 2:27; Efeseni 2:5-9). Harul lucrează împreună cu credinţa. Prin har se capătă trecere înaintea lui Dumnezeu (1 Cor. 15:9-10). Harul este sursa binecuvântărilor (Efeseni 4:7-8; 1 Cor. 15:10; 2 Cor. 1:15; 1 Petru 4:10). Prin har, Dumnezeu ne învaţă cum să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie (Tit 2:11-12). Harul este mai presus de mulţimea păcatelor, întrecând mărimea şi mulţimea lor (Rom. 5:20). El poate fi înmulţit în noi în măsura cunoştinţei de Dumnezeu (2 Petru 1:2). El întăreşte inima (Evrei 13:9), ne creşte sufleteşte (2 Petru 3:18) şi drege vorbirea noastră (Col. 4:6). „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (loan 3:16).

Ingerii

Noi credem că Dumnezeu a creat îngerii.

a. îngerii
Îngerii sunt făpturi spirituale, create de Dumnezeu, fără păcat, puşi în
slujba Sa (Gen. 19:15; Apoc. 19:9-10). Ei îndeplinesc şi diferite slujbe „pentru cei
ce vor moşteni mântuirea ” (Evr. 1:14; Luca 15:10; Fapte 10:4-6,27; 23:24 etc.)
Îngerii sunt, totodată şi cei care duc la îndeplinire voinţa lui Dumnezeu
executând hotărârea mâniei Lui în ce priveşte pedepsirea celor răi (Mat. 13:39-
41,49).
Sunt mai multe feluri de îngeri care poartă diferite nume, ca: Arhanghelul
Mihail, Arhanghelul Gabriel, serafimii şi heruvimii etc. Fiecare categorie are altă
însărcinare (Gen.
3:24; Isaia 6:6-7; Iuda v. 9; Luca 1:26; Iosua 5:13-15).

b. Căderea lui Lucifer şi a altor îngeri
Diavolul a fost odată luceafăr strălucitor, dar mândrin-du-se a căzut.
Astăzi este căpetenia îngerilor răi, care nu şi-au păstrat locul şi au căzut (Isaia
14:12-14; Iuda 6; 2 Petru 2:4).
Numele lui înseamnă defăimător şi dezbinator. El este numit diavol şi
satana, el înşeală întreaga omenire (Apoc. 12:9) şi toţi oamenii necredincioşi
zac sub puterea lui (Fapte 26:18; Apoc. 12:7-8; 2 Petru 2:4). El este stăpânul şi
dumnezeul veacului acestuia (2 Cor. 4:3-4; Ioan 14:30; Fapte 26:17-18), ucigător
de oameni (Genesa 3:4-5), părintele minciunii (Ioan 8:44), ispititorul (Matei 4:3;
1 Tes. 3:5) şi uneltitorul împotriva copiilor lui Dumnezeu (Iov 1, 9-11; Efeseni
2:16).
El a fost biruit prin jertfa lui Isus Hristos (Ioan 14:30-31; Efeseni 2:16).
Soarta lui va fi aruncarea în iazul cel de foc împreună cu îngerii lui (Mat.
25:41; Apoc. 20:10).
Noi credem că Dumnezeu l-a creat pe om din ţărână.
Omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu: trup, suflet şi
duh (Gen. 1:26; 2:27; 1 Tes. 5:23). Omul este o trinitate.
Omul a fost creat curat şi nevinovat, el a fost aşezat în grădina Edenului ca
s-o lucreze şi s-o păzească (Gen 2:15). El a fost înzestrat cu toate atributele unei
fiinţe făcute după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu: sentimente, raţiune şi
voinţă.

Cerul si pamantul

Noi credem că Dumnezeu la început a făcut cerurile şi pământul
(Gen. 1:1).

a. Cerurile. Acolo este scaunul de domnie al lui Dumnezeu (Ps. 103:19;
Matei 5:34) şi locuinţa îngerilor (Matei 18:10). Cuvântul lui Dumnezeu ne arată
că în al treilea cer este Raiul lui Dumnezeu (2 Cor. 12:1-4). Domnul Isus S-a
înălţat la cer şi acolo pregăteşte un loc pentru credincioşii Săi (Ioan 14:2; Luca
24:50-51). în ceruri se află scrise numele celor mântuiţi (Luca 10:20; Ioan
17:24).

b. Pământul. La început Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul (Gen.
1:1), pământul era pustiu şi gol (Gen. 1:2). Dumnezeu prin puterea şi Cuvântul
Său a făcut ca în decursul a 6 zile, pământul să fie bun de locuit şi 1-a dat în
stăpânire omului spre a-1 umple, supune şi îngriji (Genesa 1:31; 26-28).
După intrarea păcatului în lume, Dumnezeu a blestemat pământul (Gen.
3:17-18). Din cauza răutăţii omului Dumnezeu a adus judecată şi pedeapsă
asupra pământului, ca: pustiirea prin potop (Gen. 6:11-13), nimicirea Sodomei
şi a Gomorei (Gen. 19:12-14; 2 Petru 2:6) şi altele. De atunci încoace s-au mai
petrecut diferite cataclisme, potrivit cu cele prezise de Domnul Isus (Mat. 24:7).
La urmă, pământul existent va da loc noului pământ, unde va locui
neprihănirea (2 Petru 3:7, Apoc. 21:1-4).

Dumnezeu

Noi credem într-un Dumnezeu în trei persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

a. Dumnezeu Tatăl
S-a descoperit în vechime slujitorilor Săi ca un Dumnezeu care nu depinde
de cineva, zicând: „Eu sunt Cel ce sunt” (Exod 3:14).
Dumnezeu este Duh (Ioan 4:24), viaţă (1 Tim. 6:13-16; Fapte 17:25-28),
lumină (1 Ioan 1:5), iubire (1 Ioan 4:8), înţelepciune (Ieremia 10:12), dreptate şi
sfinţenie (Apoc. 15:3 şi 4:8).
Dumnezeu este viu şi veşnic (Ps. 84:2; Deut. 33:27; Isaia 40:28), El este bun
(Marcu 10:18), desăvârşit (Matei 5:48), îndurător (Deut. 4:31; Iacov 5:11),
credincios (2 Tim. 2:13), îndelung răbdător (Rom. 2:4). El nu poate fi văzut, nici
pătruns de mintea omenească (1 Ioan 4:12; Iov 11:7-9). El poate fi cunoscut
prin Isus Hristos, prin Duhul Sfânt, prin Sfânta Scriptură (1 Ioan 5:20; 1 Cor.
2:10-11), prin creaţiune (Rom. 1:19-20; Isaia 40:26) şi prin purtarea Sa de grijă
pe care o are faţă de noi (1 Petru 5:7).

b. Dumnezeu Fiul
Domnul nostru Isus Hristos este veşnic (Evrei 13:8). Există din veşnicie
(Ioan 17:5) şi este Unicul Fiu născut din Tatăl, „Cel întâi născut din toată zidirea “
înaintea oricărei făpturi (Coloseni 1:15-16,17; Ioan 1:2-3).
El este adevăratul Mesia (Mântuitor) care a fost făgăduit, împlinitorul Legii
şi al profeţiilor Vechiului Testament (Luca 2:26-27).
El este Fiul lui Dumnezeu (Luca 1:32) şi totodată şi Fiul omului (Matei 9:6;
Marcu 2:28). Prin Duhul Sfânt S-a întrupat şi S-a născut prin fecioara Maria (Luca 1:34-35), venind în lume ca om. El ni L-a descoperit pe Dumnezeu ca Tată
(Mat. 5:16; Ioan 4:23). „Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările
diavolului” (1 Ioan 3:8).
El a venit pe pământ: să ridice păcatele celor ce vor crede în El (Ioan 1:29),
să sufere (Isaia 53:3-10; Matei 16:21), să moară pentru noi (Rom. 5:8), să ne
împace cu Dumnezeu (Col. 1:20), să ne mântuiască (Ioan 12:47). Sângele lui
Isus Hristos ne curăţeşte de orice păcat (1 Ioan 1:7). A înviat a treia zi după
Scripturi (1 Cor. 15:4). S-a înălţat la cer şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu
(Marcu 16:19). El mijloceşte pentru credincioşi, pregătindu-le loc în cer (Ioan
14:3). El este Cel dintâi înviat dintre cei morţi (Col. 1:18). Prin înviere a primit un
corp schimbat într-o stare de slavă (Ioan 20:12-20; Filipeni 3:21). El va veni a
doua oară pentru ridicarea Bisericii Sale de pe pământ şi pentru judecata lumii
(Matei 25:31-33).
El este judecătorul celor vii şi al celor morţi (Fapte 10:42; Ioan 5:22

c. Dumnezeu Duhul Sfânt
Duhul Sfânt, numit şi Duhul lui Dumnezeu şi Mângâietorul sau Duhul
Adevărului (Ioan 14:26), este a treia persoană din Sfânta Treime (1 Cor. 12:3-6;
2 Cor 13:14). El a fost de la început, a conlucrat cu Tatăl şi cu Fiul la creaţiune
(Genesa 1:2).
Lucrarea şi natura Sa sunt absolut nepătrunse de mintea omenească,
după cum de nepătruns este Dumnezeu însuşi. Prin Duhul lui Dumnezeu şi
prin suflarea Sa, sunt făcuţi toţi oamenii. Prin El toate făpturile primesc viaţa
(Iov 33:4).
Oamenii lui Dumnezeu din vechime au vorbit şi au scris Cuvântul lui
Dumnezeu, fiind „mânaţi de Duhul Sfânt” (2 Petru 1:21).
La Cincizecime (Rusalii), Duhul Sfânt S-a pogorât asupra credincioşilor,
după ce Domnul Isus îşi încheiase misiunea pe pământ şi Se înălţase la cer
(Fapte 2:1-4). Ucenicii au fost umpluţi cu Duhul Sfânt şi din acea zi au fost
însoţiţi de lucrări supranaturale: semne, minuni, vindecări şi felurite daruri
(Evrei 2:4; Marcu 16:17-18). El este călăuzitorul Bisericii lui Dumnezeu noutestamentale,
din ziua Rusaliilor (Cincize-cimii) până la răpirea ei (Ioan 16:13).
Duhul Sfânt astăzi alege (Fapte 13:2; 20:28), învaţă (Ioan 14:26), umple
(Fapte 2:4; 4:31) îmbracă (Luca 24:49) şi îi trimite în lucrare pe slujitorii lui
Dumnezeu (Fapte 10:19-20; 8:29). Prin Duhul Sfânt omul primeşte naşterea din nou (Ioan 3:5-8; Tit. 3:5),
primeşte viaţa veşnică (Gal. 6:8), poate trăi după voia lui Dumnezeu (Rom. 8:6-
10), înţelege Sfânta Scriptură şi lucrările lui Dumnezeu (1 Cor. 2:9-14).
Dumnezeu dă darul Sfântului Duh celor care se pocăiesc, îl ascultă şi-L
primesc pe Isus Hristos ca Mântuitorul lor personal (Fapte 2:38, 5:32; Ioan 7:37-
39). Duhul Sfânt S-a înfăţişat sub forma unui porumbel (Mat. 3:16). Umplerea
cu Duhul Sfânt a fost însoţită de-ma-nifestări fizice exterioare: limbi de foc,
(Fapte 2:1-4), vânt (Fapte 2:2), cutremur (Fapte 4:31).

Biblia

Noi credem că Biblia sau Sfânta Scriptură este Cuvântul lui Dumnezeu fără greşeală şi singura noastră normă în viaţa de credinţă.

  • Biblia sau Sfânta Scriptură, compusă din Vechiul Testament şi Noul Testament, este insuflată de Dumnezeu (2 Tim. 3:16; 2 Petru 1:20-21).
  • Biblia este o descoperire dumnezeiască făcută oamenilor. Ea a fost scrisă în diferite perioade de timp, până la finalizarea ei, prin cartea Apocalipsei. Nimeni nu are dreptul să adauge, să scoată sau să schimbe ceva din ea (Prov. 30:6; Gal. 1:8-9; Apoc. 22:18-19). Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, viu şi lucrător, mai tăietor ca o sabie cu două tăişuri (Evrei 4:12).
  • Vechiul Testament ne arată cum Dumnezeu a pregătit venirea în lume a lui Mesia, care este Domnul Isus Hristos (1 Cor. 10:6; Gal. 3:24; Col. 2:14-17; Efes. 2:14-16; Evrei 8:13).
  • Noul Testament ne arată viaţa şi învăţătura Domnului Isus Hristos care stau la temelia Bisericii lui Dumnezeu. De asemenea, Noul Testament cuprinde învăţătura apostolilor (Rom. 10:4; 3:24; 1 Cor. 15:12; 2 Tim. 1:13; Romani 1:16; 2 Tes. 1:8-9)