Relația cu Dumnezeu

Noi credem în relaţia directă a credinciosului cu Dumnezeu,
rugăciunea şi postul fiind două dintre cele mai eficiente modalităţi de
apropiere de divinitate.

a. Rugăciunea
Rugăciunea trebuie adresată Părintelui ceresc în Numele Domnului nostru
Isus Hristos (loan 16:23-24), prin Duhul Sfânt şi potrivit voinţei Sale (1 loan 5:14; Efeseni 6:18; Iuda 20). Adevărata rugăciune porneşte dintr-o inimă curată, nu după un anumit program învăţat pe dinafară, ci izvorâtă din necesitatea duhovnicesc a omului lăuntric (Mat. 6:7; Filipeni 4:6). Adevăraţii închinători trebuie să se roage în Duh şi în adevăr (loan 4:24). Copiii lui Dumnezeu menţin legătura cu El, fără întrerupere, prin rugăciune (1 Tes. 5:17; Efeseni 6:18). Rugăciunea poate fi individuală (Daniel 6:10) şi comună (Fapte 4:24). Rugăciunea în comun (cu toţi odată) este o moştenire din felul de închinare al ucenicilor (Fapte 4:24).
În Biserică se pot folosi tot felul de rugăciuni, spre exemplu se poate ruga unul,
doi sau trei pe rând, şi ceilalţi să-1 însoţească, spunând „amin” la rugăciunile
care se înalţă (1 Cor. 14:16). La fel se poate folosi şi rugăciunea în comun, care
dă posibilitatea ca toţi credincioşii să se roage în acelaşi timp şi fiecare după
nevoia sa. Rugăciunea în comun făcută în chip ordonat produce o armonie
cerească, ca zumzetul miilor de albine în acelaşi stup (1 Cor. 14:33,40). Pentru
zidirea sufletească a tuturor este mai potrivit a se ruga două sau trei persoane
pe rând (Filip. 2:4). Dumnezeu ascultă rugăciunea celor drepţi, făcută cu credinţă (Iacov 5:15-16; Marcu 11:24; Matei 18:19). Botezul cu Duhul Sfânt şi vindecările de boli sunt răspunsuri la rugăciunile noastre (Luca 11:13; Fapte 8:14-15).
Rugăciunile pot fi şi împiedicate prin viaţa netrăită după Cuvântul lui
Dumnezeu sau prin păcate ascunse şi nemărturisite (1 Petru 3:7; Iacov 5:16; 1
Ioan 1:9; Iosua 7:10-26; Prov. 28:13). Biblia opreşte închinarea la sfinţi şi la îngeri (Apoc. 19:10; Coloseni 2:18;
Fapte 10:26-27). Sfinţii ne pot sluji numai ca model prin felul lor de viaţă (Evrei
13:7; 6:11-12). Mijlocitori în rugăciunile credincioşilor sunt Domnul Isus Hristos
şi Duhul Sfânt (Ioan 14:16; 1 Tim. 2:5; Evrei 7:25; Romani 8:25,27)

b. Postul
Postul este abţinerea de la întrebuinţarea mâncării şi băuturii de orice fel
(Mat. 4:2), pe un timp mărginit, hotărât de fiecare în parte, după nevoile şi
puterea sa (Isaia 58:5; Fapte 9:9). Postul are drept scop înfrânarea trupului în vederea obţinerii anumitor biruinţe spirituale (2 Cor. 6:5, 11:27; Fapte 13:2-3, 14:23; Marcu 9:29; 1 Cor. 7:5).
Timpul hotărât pentru post este strâns legat de rugăciune. A posti fără a
stărui în rugăciune şi fără a rezolva divergenţele cu semenii noştri este numai o
formă de evlavie, căreia îi lipseşte puterea (Marcu 9:28-29; Fapte 13:2-3; Isaia
58:6-7).
Nimeni nu poate fi obligat să postească.

Adaugă la favorite Legătură permanentă.

Comentariile sunt închise.